Vanatoarea este activitatea umana destinata uciderii sau capturarii animalelor salbatice aflate in deplina libertate, urmarindu-se dobandirea acestora in diferite scopuri.
Vanatoarea a aparut o data cu inceputurile evolutiei omului. Mijloacele si metodele de a ucide sau de a captura animalele salbatice s-au perfectionat permanent, pe masura dezvoltarii societatii umane. In cadrul preocuparilor existente la nivelul comunitatilor umane pe diferite trepte ale evolutiei, vanatoarea s-a mentinut si s-a manifestat sub diverse forme pana in zilele noastre.
La data actuala conceptul de vanatoare include in afara actiunilor propriu-zise de vanatoare o gama larga de actiuni de conservare a biodiversitatii si de management al faunei salbatice de interes vanatoresc, actiuni de formare a specialistilor in domeniu, studii de cercetare si fundamentare stiintifica a solutiilor manageriale, actiuni de constientizare si de popularizare a rolului faunei salbatice, studii sociologice, etc.
Prin vanat se intelege totalitatea speciilor de interes cinegetic existente pe cuprinsul unui teritoriu definit. Unele din speciile de interes cinegetic pot fi vanate permanent sau cu perioade de restrictie iar altele sunt protejate integral ca elemente faunistice. Categoria de protectie se poate schimba in timp in functie de evolutie factorilor mediului si a efectivului populatiilor respective.
Vanatul este constituit din totalitatea populatiilor speciilor de animale salbatice, exploatabile sau protejate integral, considerate in timp si in spatiu ca fiind de interes vanatoresc. Potrivit traditiilor vanatoresti, dupa natura si modul sau de viata, vanatul se clasifica in: vanat cu par si vanat cu pene, vanat rapitor si nerapitor, vanat mic si vanat mare, vanat sedentar, migrator sau eratic. Vanatul impreuna cu mediul sau de viata in care se dezvolta in mod natural constituie fondul cinegetic al unei zone, regiuni, tari sau continent. Populatiile unor specii de pasari migratoare se pot deplasa pe teritoriul mai multor tari sau chiar pe teritoriul mai multor continente. Din aceasta cauza managementul cinegetic modern impune ca reglementarile privind organizarea vanatorii sa fie similare sau compatibile in toate zonele in care aceste populatii evolueaza. Reglementarile respective trebuie sa isi gaseasca expresia in conventii internationale unanim recunoscute de toate tarile implicate.
Armele de vanatoare sunt de trei categorii: arme albe, arme cu coarda si arme de foc. Armele de foc propriu-zise sunt de doua categorii dupa natura forajului tevilor: arme lise si arme ghintuite.
Potrivit legislatiei actuale pe teritoriul Romanie sunt permise la vanatoare numai armele de vanatoare de foc, propriu-zise si numai tinute in mana. Dintre armele albe, in mod curent, se foloseste cutitul si acesta numai ca auxiliar la jupuirea sau la transarea vanatului.
La impuscarea vanatului mare se pot folosi numai munitii cu proiectil unic.
Pentru evitarea ranirii vanatului mare tirul asupra diferitelor specii de vanat este reglementat in sensul folosirii de cartuse cu energie corespunzatoare. Tipurile de cartuse de energie minima admise sunt prezentate in tabelul 1, iar tipurile de cartuse recomandate in functie de energia acestora sunt prezentate in tabelul 2:
1.
2.
Pentru sporirea eficientei tirului se recomanda folosirea instrumentelor optice de ochire. Cele mai obisnuite sunt lunetele de vanatoare. Marcile de lunete de calitate sunt: Zeiss, Kahles, Swarovsky, Docter, Schmidt-Bender, Leupold, Meopta, etc. Pentru tirul de zi se recomanda folosirea lunetelor fixe sau variabile de marime medie ( 4x32, 6x42). Pentru tirul in conditii de luminozitate slaba se recomanda lunetele de 8x50 sau 8x 56. Lunetele cu putere de marire mai mare sunt incomode datorita greutatii mari si a campului vizual mic.
