Termenii de braconier – braconaj sunt specifici limbajului cinegetic si se refera la orice actiune care incalca dispozitiile legale in vigoare, si care cauzeaza un prejudiciu patrimoniului vanatoresc. In limbaj popular poate fi intalnit si termenul de furies, adica vanator care umbla pe furis.
Braconajul se practica cu arme de foc, cu arme albe sau cu capcane.
In cazul folosirii armelor de foc putem distinge:
- arme detinute legal de catre persoane membre ale unei asociatii vanatoresti care au cazut in pacatul braconajului, impinsi cel mai adesea de lacomie;
- arme detinute ilegal de catre cetateni care nu au drept de portarma, si care sunt folosite de catre acestia exclusiv pentru procurarea ilicita de carne de vanat sau trofee.
Pe scara larga se braconeaza cu capcane de o multitudine de forme constructive si functionale. Cel mai des se utilizeaza latul care reprezinta capcana care ofera cele mai multe avantaje – usor de transportat, usor de montat, usor de verificat, prezinta randament maxim si se poate folosi la toate speciile de vanat, de la iepure pana la urs.
Braconajul este relativ greu de prevenit si combatut intrucat este necesara o logistica complexa, personal numeros, precuam si o coordonare perfecta intre diferitele institutii implicate in astfel de actiuni.
Prevenirea si combaterea braconajului se face, in primul rand de catre personalul de specialitate angajat de gestionarii fondurilor de vanatoare. Acestia, prin natura serviciului, sunt obligati sa patruleze pe anumite trasee prestabilite, sa verifice in permanenta terenul, sa raporteze in timp util tentativele sau cazurile de braconaj. Acestia trebuie sa colaboreze cu personalul silvic precum si cu politia locala.
Pe de alta parte, Garda de mediu este indrituita sa organizeze asemenea actiuni impreuna cu Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic si de Vanatoare precum si cu Inspectoratele de Politie.
